Începând cu 2008, când formatul susţinătorii formatului HD-DVD au capitulat în războiul discurilor optice HD, formatul Blu-ray a devenit soluţia de stocare optică cu cea mai mare capacitate: 25 GB pentru discurile single-layer şi 50 GB în cazul discurilor double-layer. Un grup de cercetători chinezi afirmă că au pus la punct o tehnologie care le-ar permite discurilor optice să stocheze nu mai puţin de 1000 TB de date pe un singur disc.
Principala piedică în calea creşterii capacităţilor de producţie este limita diametrului fasciculului de lumină necesar pentru scrierea şi citirea datelor. Conform limitei difracţiei stabilită de către Ernst Abbe, unul dintre fondatorii opticii moderne, un fascicul de lumină nu poate fi mai îngust decât jumătatea lungimii sale de undă. Unităţile Blu-ray au făcut trecerea de la lumina cu o lungime de unde de 650 nm folosită pentru DVD la cea cu o lungime de undă de 405 nm, însă dincolo de această limită, nu s-au făcut alte progrese importante.
Conform lucrării publicate de cercetătorii chinezi, aceştia au reuşit să obţină o rază de lumină foarte îngustă, ceea ce permite şi scrierea unei densităţi mult mai mari de date pe aceeaşi suprafaţă. Aceasta a fost obţinută prin suprapunerea unui fascicul de lumină central cu unul cilindric concentric, doar zona activă rămasă neintersectată ocupându-se de scrierea sau citirea datelor. Cercetătorii afirmă că această tehnologie ar permite scrierea unei cantităţi de 1000 TB de date pe un disc de 12 cm, aşa cum sunt şi cele DVD sau Blu-ray.
Doar pentru că această tehnologie a fost testată în laborator, nu înseamnă că ea va deveni viabilă în perioada următoare. În cursul deceniilor trecute, nu puţine au fost încercările de lansare a unui nou format optic, însă acestea nu s-au materializat. Chiar şi formatul Blu-ray promite o limită teoretică de 400 GB, însă, la fel ca în celelalte cazuri, tehnologia s-a poticnit în sintagma „teoretic”.
