"U
tilizatorii sunt dispusi sa renunte la intimitatea lor pentru a face cunoscute din ce in ce mai multe informatii pe Internet." Spune asta Mark Zuckerberg, tanarul antreprenor american, cofondator si CEO al popularei retele sociale Facebook. Asa sa fie?
Intimitatea pe Internet este un subiect extrem de sensibil. Pe de o parte, avem militantii fanatici ai intimitatii care isi smulg parul din cap de teama ca informatii personale super secrete ar putea ajunge publice. Pe de alta parte, avem companii precum Google sau Yahoo care se jura ca datele tale sunt bine pastrate si niciun curios rauvoitor nu va putea trage cu ochiul. La mijloc cad victime utilizatorii normali, oameni obisnuiti care nu sunt experti in PHP si nici nu nu isi fac griji ca altii ar putea afla ce au mancat aseara.
Curentul Zuckerberg
Zuckerberg spune ca intimitatea este depasita si ca oamenii nu mai tin cu dintii de ea. In schimb, acestia prefera sa partajeze in cadrul retelelor sociale tot felul de informatii mai mult sau mai putin personale. Pe undeva Zuckerberg are dreptate, dar face, in opinia mea, o mare greseala: generalizeaza. Generalizarea e o prostie oricand, nu doar pe tema intimitatii. E o prostie sa spui ca toti oamenii sunt intr-un fel sau altul ori sa cataloghezi o multime de oameni in functie de tiparul unui singur individ.
Poate ca multora dintre noi chiar nu le pasa daca pozele pe care le-au pus pe Facebook sunt vazute de toata lumea sau doar de un cerc restrans de prieteni. Altii insa au grija sa controleze in amanunt ce informatii personale ajung publice. De aceea, nu poti sa spui ca toti utilizatorii vor un nivel ridicat de intimitate sau viceversa - ca niciunui user nu-i pasa de acest aspect. Trebuie sa le pui la dispozitie optiunile necesare pentru ca fiecare dintre ei sa poata decide ce si cum ajunge public. Mai ramane ca utilizatorii sa si stie ce optiuni au.
Zuckerberg este expresia curentului din extrema care sustine ca intimitatea e moarta. Zuckerberg are tot interesul sa se aleaga praful de intimitatea noastra. Cu cat mai multe informatii publice, cu atat mai bine pentru Facebook si restul retelelor sociale. Zuckerberg inceraca sa ne convinga ca are loc o revolutie, cand de fapt e lovitura de stat.
Intimitatea ca afectiune psihiatrica
La polul opus exista un nucleu dur, aflat la granita dintre paranoia si mania controlului, pentru care intimitatea este sfanta. Acestia suspecteaza orice miscare a companiilor online si nu se feresc sa le acuze ca fura datele utilizatorilor, chiar si atunci cand nu este cazul.
Va amintiti interminabilele discutii din urma cu 5 ani, cand a fost lansat Gmail? Google a fost acuzat atunci ca, pentru a afisa reclame relevante, citeste mail-uri utilizatorilor. A renuntat cineva la Gmail pe baza acestei suspiciuni? Din contra, Gmail este unul dintre cele mai populare servicii de mail.
Aici ii dau partial dreptate lui Zuckerberg. Aici se vede ca oamenii pot trece cu vederea eventualele suspiciuni legate de intimitate, pentru a beneficia de facilitatile unui produs bun. Sa presupunen ca lui Google i-ar pasa intr-adevar ce comunici tu prin mail si ca ti-ar citi mesajele. Ca utilizator de Gmail, ai fi dispus sa renunti la toate functiile oferite de acesta pentru a-ti pastra intimitatea?
Un ideal numit intimitate
Adevarul este ca, pentru utilizator, intimitatea este o himera. Nu ai nicio certitudine. Nu stii unde ajung informatiile tale personale sau pe unde mai poposesc mail-urile in drum spre destinatar. Ideal ar fi ca intimitatea pe Internet sa fie o regula, sa existe organisme care verifica respectarea ei si metode de coercitie pentru cei care o incalca. Intimitatea este unul din numeroasele lucruri care nu sunt in regula cu Internetul actual. Doar unul.
Pe tema intimitatii au curs si vor mai curge si pe viitor rauri de cerneala si siruri de pixeli. Degeaba. Este o controversa care nu avea prea curand o finalitate. Fiecare se descursca cum poate, fiecare face ce stie. Intimitatea noastra este din ce in ce mai redusa in viata de zi cu zi, ce pretentii sa avem de la o retea online?
