M
ANEAUA S-A FACUT MARE si se descurca singura. Arabizarea Romaniei este de cativa ani evidenta grotesca a peisajului cu tarani prea repede mutati la bloc. Este un peisaj tragico-bucolic, cu fete surazatoare iesite din diviziile de rufe puse la uscat. Ei ies la aer nu din nevoia instinctiva de soare, ci pentru a citi pe fetele trecatorilor. O citire care nu necesita opt clase obligatorii. Se aude? Se aude, combina cu zorzoane face toate ratele. Ajunge doar o fata curioasa sa se uite-nspre balcon, ca se si asfixiaza de placere.
Nici un comando cultural nu poate distruge celula de rezistenta a manelei (daca acesta ar putea fi genitivul). Ea este imuna la orice virus pentru ca, in primul rand, este rezistenta la temperaturi de minus 15 grade Celsius. Concret, testat la rece pe gerul din ianuarie 2006, cand pe strazile oraselor inghetate, vanzatorii de CD-uri se-ncalzeau la boxe ca la un foc inalt de tabara. in acelasi timp, la caldura semineului, starul manelist, cu tot codul penal pe fata, jubila lansarea celui de-al 30-lea album. Poporul a cerut, poporul trebuie aprovizionat. Un patriotism indirect, cu roade sigure: intrarea starului in Marele Dictionar de Mici Nume Proprii.
Societatea romaneasca nu este o candida peste care a navalit vulgaritatea. Dimpotriva, societatea romaneasca este moasa propriilor ei productii, inclusiv muzicale. Pentru unii fenomenul este derizoriu, generator de lacrimi dulci de cascat. Pentru altii chestiunea este cat se poate de serioasa. Si aceasta pentru ca oricate sfori de cerneala ar impleti, tot n-au cum sa lege prin pamflet un gust care nu se discuta. Este vorba despre acelasi gust, care nu se educa, al palmasului de la noi. Miza este mare, enorma, monstruos de gigantica. Miza este degradarea ca neam a romanilor.
Cateva observatii din respect. Maneaua asediaza taraba cu muzica, provocand o disonanta estetica teribila. Maneaua este inadecvata nu numai peisajului cultural european din care facem parte, ci si timpului post-industrial pe care-l traversam. Maneaua n-are defel tabu-ul nudului. Daca in interbelic la noi se facea plaja numai cu prescriptie medicala, maneaua secolului 21 se dezbraca din primul vers. Exista un anumit gen de manele, violent, care determina un exercitiu permanent de aparare fonica. Optiunea lui pentru obscenitate este manifesta. De aceea nu poti adopta o ironie calma, de salon, ci un protest uniform asumat.
