1. Introducere, definitii
Intervalul dinamic (Dynamic Range in lb. engleza) reprezinta raportul dintre cea mai mare si cea mai mica valoare perceptibila sau masurabila a unei variabile, de exemplu a luminii. Intervalul dinamic se exprima pe scara logaritmica, in baza 10 sau in baza 2. Intervalul dinamic, fiind un raport, nu are unitati de masura in Sistemul International de Masuri si Greutati, totusi, se accepta unele atribute, pentru a preciza domeniul de utilizare. De exemplu, in fotografie se accepta denominarea in stopuri sau in indici de expunere.
In fotografie, intervalul dinamic se refera la raportul luminantelor zonelor cea mai stralucitoare, respectiv cea mai intunecoasa dintr-un cadru. Intre aceste limite se afla zone cu luminante intermediare. Masurarea intervalului dinamic al unei scene se realizeaza cel mai comod cu ajutorul unui exponometru spot; majoritatea exponometrelor au o scala gradata in indici de expunere.
Masuram spot zona cea mai luminoasa a unui cadru si obtinem, de exemplu, pentru cazul concret 13 I.E (punctul a din imaginea de mai sus). Repetam masurarea pentru zona cea mai intunecoasa a cadrului, si obtinem 5 I.E. (punctul b din imagine). Diferenta dintre cele doua valori ne da: 13 - 5 = 8 I.E. sau stopuri. Intervalul dinamic al scenei masurate este deci 8 I.E. Intervalul dinamic al unei scene variaza mult, in functie de tipul de iluminare. De exemplu, intr-o zi de vara, in jurul pranzului, cu cer senin, intervalul dinamic poate atinge si chiar poate depasi 12 IE, in timp ce intr-o zi de iarna, innorata, scade la 3 - 4 IE.
Nu cu mult timp in urma, fotografia de produs era un gen al fotografiei abordabil doar de catre profesionisti. Pe vremea utilizarii exclusive a aparatelor foto "pe film", nu era la indemana oricui procurarea si utilizarea echipamentului necesar pentru realizarea fotografiilor de produs de o calitate decenta. Nu vreau sa intru in detalii istorice, dar, principial, dificultatile constau in procurarea de filme speciale dedicate utilizarii in lumina tungsten (bec), filtre de corectie a temperaturii de culoare, exponometre pentru stabilirea expunerii corecte, prelucrari speciale de laborator etc.
O data cu raspandirea aparatelor de fotografiat digitale, aceast gen de fotografie a devenit accesibila tuturor. O camera digitala si un trepied este tot ceea ce avem nevoie! Motivele acestei facilitari se bazeaza in principal pe capacitatea aparatelor digitale si a softurilor de editare grafica de a lucra cu surse de lumina de toate tipurile (diverse temperaturi de culoare - lumina naturala, bec tungsten, neon etc) si posibilitatea vizualizarii imediate a imaginilor obtinute si ajustarea parametrilor de fotografiere pentru corectarea eventualelor probleme de iluminare, expunere si compozitie. Mai nou, multe dintre aparatele digitale au functii avansate de genul afisarii histogramei, modul "live view", detectarea zonelor supra si sub-expuse etc.
Dar de ce ar avea nevoie cineva de fotografie de produs? Cateva exemple des intalnite ar putea fi: pentru a posta imagini de calitate pe blog-uri personale, site-uri de mica publicitate si licitatie, site-uri ale micilor afaceri personale, realizarea de fluturasi si pliante publicitare, pentru imortalizarea creatiilor proprii sau ale copiilor si prietenilor (si exemplele pot continua).
Copiii sunt unul dintre subiectele predilecte ale fotografilor de pretutindeni, amatori sau profesionisti. Fie ca este vorba de momentele importante din viata copiilor sau pur si simplu instantanee surprinse in diferite ipostaze, arhivele personale de fotografii sunt pline de astfel de imagini. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva sfaturi pentru a realiza fotografii cat mai interesante cu copii, indiferent daca utilizati un aparat foto compact sau un DSLR.
De obicei, copiii sunt un subiect pe cat de interesant pe atat de greu de imortalizat in iposatazele pe care ni le dorim. Primul sfat in cazul fotografierii copiilor este sa avem rabdare. Mai ales cand fotografiem copii sub 3 ani acestia sunt greu de instruit in ce fel sa stea sau ce sa faca. De aceea trebuie asteptat momentul cel mai potrivit pentru zambetul, expresia sau postura cele mai interesante.
Cand a venit momentul atat asteptat al expresiei pe care ne-o doream este important sa fim rapizi. Aparatul foto trebuie setat dinainte astfel incat sa inghete actiunea, fie ea si foarte rapida. In cazul aparatelor Nikon COOLPIX exista moduri precum Sport Continuous sau Active Child care va permit sa fotografiati in rafala sau sa focalizati corect chiar daca subiectul se misca rapid ori actiunea tine extrem de putin. Daca aparatul foto ne permite, este bine sa folosim o viteza de expunere cat mai scurta. In cazul in care fotografiati in interior este bine sa nu folositi blitul, pentru a nu le distrage atentia. Mai degraba incercati sa aprindeti toate luminile din camera sau, daca este in timpul zilei, pozitionati-va astfel incat sa surprindeti copilul in lumina naturala care patrunde in interior.
Obiectivele Nikkor au una dintre cele mai indelungate istorii din industria optica si sunt astazi poate cele mai apreciate de catre fotografii profesionisti. De-a lungul timpului Nikon a imbunatatit calitatea optica si functionalitatea obiectivelor pe care le produce utilizand numeroase tehnologii inovatoare, deseori incluse ca abrevieri in denumirea obiectivului. Astfel numele obiectivului a ajuns sa includa, pe langa lungimea focala, si abrevieri precum AF, AF-S, DX, FX, VR, IF, D, G, etc. Vom explica pe scurt cele mai importante dintre aceste terminologii si tehnologiile pe care le reprezinta.
Sa luam spre exemplu obiectivul AF-S DX NIKKOR 16-85mm f/3.5-5.6G ED VR. Are in denumire cinci abrevieri: AF-S, DX, G, ED si VR.
AF-S este abrevierea de la AutoFocus-Silent (focalizare automata silentioasa). Aceasta se realizeaza cu ajutorul unui motor integrat in obiectiv, Silent Wave Motor (SWM), care functioneaza pe baza unor electromagneti ce sunt pusi in functiune si opriti alternativ. Astfel, sunt create unde electromagnetice care rotesc partea frontala a motorului, care la randul ei misca obiectivul pentru a realiza focalizarea rapid si cu precizie. In plus, aceasta operatiune este extrem de silentioasa, de unde si numele AF-S si SWM. Alte obiective, precum AF NIKKOR 50mm f/1.8D, se bazeaza pe sistemul intern de focalizare al aparatului foto pentru a realiza punerea la punct. In cazul in care aparatul foto alaturi de care sunt utilizate nu are motor intern de focalizare, aceasta se poate realiza doar manual.
Bracketing-ul este o functie prezenta in camerele foto moderne prin care, pe o serie de fotografii, un parametru al expunerii este modificat de la un cadru la altul, in scopul obtinerii fotografiei corecte, urmand ca fotograful sa aleaga ulterior fotografia de prelucrat. De exemplu, poate fi modificat timpul de expunere sau diafragma, pentru a obtine macar o fotografie corect expusa in conditiile unei iluminari dificile. Autobracketing-ul reprezinta un bracketing realizat automat de camera, cand procesorul camerei foto efectueaza in succesiune rapida trei sau mai multe cadre, modificand automat un anumit parametru (selectat anterior) in pasi alesi de utilizator. Multe dintre camerele moderne ofera posibilitatea de autobracketing pe mai multi parametrii. Daca avem un model mai vechi, varietatile neincluse in lista "Autobracketing" a camerei noastre pot fi, deseori substituite cu un bracketing manual, de exemplu modificind balansul de alb.
1. Bracketing pe Expunere
Expunerea defineste cantitatea de lumina care traverseaza obiectivul spre a impresiona suportul fotosensibil si este caracterizata prin timpul de expunere si diafragma de lucru. Autobracketingul la expunere este intalnit la majoritatea camerelor foto si, de regula, determina realizarea a trei cadre (uneori cinci sau mai multe cadre). Primul cadru este realizat la parametrii indicati de exponometru. Urmatorul cadru se expune mai putin cu o fractiune, iar al treilea se expune mai mult, cu aceeasi cantitate; de exemplu, primul cadru se expune la 10 IE, al doilea cu - 0,66 IE si al treilea cu +0,66 IE.
