Î
n ultimele două săptămâni ţiţeiul s-a scumpit în paşi mici pentru a ajunge acum la cel mai mare nivel de la moartea lui Ghadaffi. Dar conflictul din Libia este o copilărie pe lângă ce poate face din preţul petrolului un nou război în Golf. Perspectiva sa este agitată de toată lumea şi, în mod ciudat, cu cât sunt mai aprinse spiritele cu atât mai mult se prelungesc discuţiile.
Cronologic, ultimele evenimente pot fi rezumate cam aşa – în urmă cu două săptămâni UE a decis să impună un embargou treptat, până în vară, livrărilor de ţiţei iranian. Ca de obicei europenii s-au trezit după ce au vorbit – sunt ţări în UE care depind grav de aceste livrări. Iranienii au râs şi au strigat în vară, de ce nu imediat? Şi ca să demonstreze că a luat în calcul această posibilitate Iranul a pus el Europa sub embargou. Nu, nu toată europa ci doar Franţa şi Anglia. Acesta este motivul imediat pentru care a şi sărit preţul ţiţeiului, dar toată lumea ştia că se va ajunge la asta.
Într-un mod uşor ipocrit chinezii i-au mustrat pe iranieni că au decis să întrerupă livrările de ţiţei către Franţa şi Anglia. Dar şi chinezii ştiau că la asta se va ajunge. Ei au renegociat deja contractele cu Iranul şi, în schimbul unor garanţii de securitate, au obţinut deja un preţ foarte bun pe ţiţeiul iranian. Indienii s-au implicat şi ei în afacere, anunţând că vor lua tot surplusul de ţiţei pe care Iranul nu îl mai trimite Europei. Nu este clar dacă India vrea pentru sine acest ţiţei sau se gândeşte la un soi de brokeraj în numele Iranului.
Ceea ce încerc să vă spun este că toată lumea face afaceri în embargoul impus Iranului, iar această ţară şi-a găsit de parteneri aproape numai puteri nucleare – Rusia, China şi India. De partea cealaltă a baricadei, israelienii nu mai vorbesc decât de atacarea Iranului, reuşind să lase lumii impresia unei adevărate dispute cu aliaţii lor americani, care nu ar fi de acord cu asta. Şi totuşi concentrarea de forţe americane în Golf a ajuns la un nivel record.
Din punct de vedere militar situaţia este deja imprevizibilă, căci nimeni nu ştie exact ce vor face americanii dacă israelienii decid să atace Iranul. O altă întrebare, poate mai importantă este ce vor face însă aliaţii Iranului, chinezii. Dar ruşii ce vor face? Dar turcii?
Partea proastă în problema iraniană este că preţul benzinei creşte proporţional cu numărul întrebărilor fără răspuns.
