Bracketing-ul este o functie prezenta in camerele foto moderne prin care, pe o serie de fotografii, un parametru al expunerii este modificat de la un cadru la altul, in scopul obtinerii fotografiei corecte, urmand ca fotograful sa aleaga ulterior fotografia de prelucrat. De exemplu, poate fi modificat timpul de expunere sau diafragma, pentru a obtine macar o fotografie corect expusa in conditiile unei iluminari dificile. Autobracketing-ul reprezinta un bracketing realizat automat de camera, cand procesorul camerei foto efectueaza in succesiune rapida trei sau mai multe cadre, modificand automat un anumit parametru (selectat anterior) in pasi alesi de utilizator. Multe dintre camerele moderne ofera posibilitatea de autobracketing pe mai multi parametrii. Daca avem un model mai vechi, varietatile neincluse in lista "Autobracketing" a camerei noastre pot fi, deseori substituite cu un bracketing manual, de exemplu modificind balansul de alb.
1. Bracketing pe Expunere
Expunerea defineste cantitatea de lumina care traverseaza obiectivul spre a impresiona suportul fotosensibil si este caracterizata prin timpul de expunere si diafragma de lucru. Autobracketingul la expunere este intalnit la majoritatea camerelor foto si, de regula, determina realizarea a trei cadre (uneori cinci sau mai multe cadre). Primul cadru este realizat la parametrii indicati de exponometru. Urmatorul cadru se expune mai putin cu o fractiune, iar al treilea se expune mai mult, cu aceeasi cantitate; de exemplu, primul cadru se expune la 10 IE, al doilea cu - 0,66 IE si al treilea cu +0,66 IE.
Calin-Stefan Ragalie
Sursa:
