I
n perioada 2010-2013, Guvernul va cheltui aproape jumatate de miliard de euro pentru informatizarea serviciilor publice.
Strategia nationala e-Romania a fost propusa de Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale (MCSI). La nivelul PIB, contributia si efectele informatizarii serviciilor publice se vor cifra la 90 de milioane de euro In 2010 si la 190 de milioane de euro In intervalul 2011-2013.
De asemenea, timpul de care are nevoie un roman pentru a-si plati taxele si impozitele, de exemplu, ar trebui sa se reduca semnificativ.
In plus, evaziunea fiscala ar trebui sa fie diminuata. De exemplu, cei care nu si-au platit impozitele nu vor mai putea face tranzactii imobiliare, daca va fi creat un registru unic la nivel national de evidenta a populatiei.
Ce sume se vor cheltui pentru e-Romania:
Primul gratar: pe malul Lacului Cernica, oamenii s-au bucurat de soare,de aer curat si de mici. Temperaturile care au ajuns in unele zone si panala 20 de grade Celsius i-au scos pe romani din case. Un mititel friptla jar langa padure, o plimbare prin parc sau, de ce nu, o ora de plajacu soare de munte sau de mare. Asa a aratat prima zi adevarata deprimavara.
Cea mai grea iarna din ultimii ani pare sa se fi sfarsit. Soarele astralucit ieri, asa ca romanii, cu mic cu mare, au dat adunarea lagratare. Micii au sfarait deasupra jarului aprins, iar berea rece sivinul rosu au curs din plin, ca doar era weekend si rost de distractie.
Pe malul Lacului Cernica, de langa Bucuresti, primii petrecareti auaparut putin dupa ora 10.00. "Este extraordinar de placut sa iei masa inaer liber, pe o zi asa de frumoasa", a spus Nicolae Nica, care isiscosese sotia la un gratar, drept multumire ca, acasa, tocmaiincheiasera curatenia de Paste.
S
tatia metro L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
4 minute mai tarziu:
Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
6 minute:
Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.
10 minute:
Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani. Omul a colectat in total $32.
Dupa o ora:
El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat... Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston . Valoarea medie a biletelor $100. Povestea este adevarata. Concertul din statia de mertro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, If we do not have a moment to stop and listen to one of the best musicians in the world, playing some of the finest music ever written, with one of the most beautiful instruments ever made. Oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?
M
ereu am fost curios sa aflu cum e defapt romanul: mai mult prost sau mai mult descurcaret? Oriunde ne ducem in lumea asta impresionam: suntem super meseriasi sau niste jigodii ordinare. Nu exista cale de mijloc.
Pentru ca romanul e cam prostanac si avid de castiguri usoare, nu este foarte greu sa-l pacalesti. O cunostinta si-a luat o mica teapa zilele trecute cu firma autolux2005.com care conform paginii de contact, detine 2 numere cu suprataxa (0903760707 si 0903760708) ce le-am gasit in numeroase anunturi de vanzare de pe diverse siteuri. E posibil ca in buna traditie a
T
e trezeşti dimineaţa convins că vei avea, în sfârşit, o zi frumoasă. Porneşti spre serviciu optimist, dar în tramvai doi pensionari se plâng de veniturile mici cu care sunt nevoiţi să jongleze în fiecare lună. La serviciu, colegii se lamentează şi ei de cerinţele exagerate ale şefilor, de program sau de leafă. Pe seară, stabileşti să ieşi în oraş cu prietenii.
După ce locul şi ora au fost bătute în cuie, te sună şi, în loc de scuze, se plâng că nu mai au timp să ajungă, că nu mai au bani şi că nu mai suportă cum toţi vin şi le cer câte ceva. Pe scurt, îţi spun că „e nasol”.
Lucrurile merg din rău în mai rău sau cel puţin aşa îşi spun cei din jur. „În ţara asta, nu se mişcă nimic”, „dacă nu ai pile, nu ai cum să reuşeşti” sau „viaţa e în altă parte” sunt expresii deja tocite.
În căutarea nefericirii
Nici românii care trăiesc în afara graniţelor nu văd viaţa în culori mai calde. Georgiana (25 de ani) a plecat acum câţiva ani la studii în Franţa şi a decis să rămână după terminarea lor.
Cu toate că mulţi tineri români şi-ar dori să fie în locul ei, Georgiana se plânge mereu de câte ceva. Asta deşi locuieşte în apartamentul unei prietene şi nu e stresată că va rămâne pe drumuri dacă nu-şi plăteşte contribuţia la chirie. E convinsă, în schimb, că ghinionul se ţine scai de ea.
„De opt luni de zile aştept să se ivească ceva, un stagiu, o ofertă de muncă în domeniul meu, dar nimic. Am primit în toamnă, când am început căutările, un stagiu la Paris, dar l-am refuzat pentru că era departe şi nu cunoşteam pe nimeni acolo, pe când aici, am mulţi amici”, mărturiseşte tânăra. Georgiana lucrează acum ca vânzătoare pe mai bine de o mie de euro pe lună. Chiar şi aşa, ea spune că banii îi ajung cu greu şi şi-ar dori să fie în locul prietenilor ei care au deja maşină, unii chiar şi casă, iar alţii îşi permit să călătorească frecvent.
